
În 1982, fizicianul francez Alain Aspect şi echipa sa au realizat cu succes un experiment care a demonstrat existenţa unui fenomen cunoscut de mai mult timp în mecanica cuantică, numit “inseparabilitate cuantică”, fenomen ce are loc între particulele de nivel subatomic.
În mecanica cuantică, în anumite circumstanţe, două sau mai multe particule având aceeaşi origine par să manifeste un fel de corelaţie, chiar dacă sunt mai apoi separate spaţial între ele. Această corelaţie nu dispare indiferent cât de mare sau mică devine distanţa dintre particule. În plus această corelaţie nu este dependentă nici de timp. În fizica cuantică astfel de particule nu mai pot fi descrise separat, caracteristicile uneia depinzând de ale celorlalte.
Un exemplu în acest sens este caracteristica cuantică numită spin. Mecanica cuantică susţine că stările spin-ului sunt nedeterminate, până când se produce o intervenţie fizică menită să măsoare caracteristica de spin. Se afirma că este la fel de probabil că spin-ul măsurat al unei particule să fie pozitiv sau negativ. Măsurarea unui număr de particule va avea drept efect efectuarea unui şir de măsurători care vor avea tendinţa să găsească şanse egale pentru spin pozitiv sau negativ. (0)
Însă în cazul unor particule “inseparabil cuantice” rezultatele sunt foarte diferite. Când se măsoară spin-ul pentru două particule inseparabile, acesta este întotdeauna pereche – unul pozitiv şi unul negativ. Acest întotdeauna este precis ceea ce nu poate explica teoria cuantică.
Inseparabilitatea cuantică a fost verificată experimental în multe laboratoare din lume şi este unul dintre fenomenele care neagă unele principii ale teoriei cuantice, fiind şi aspectul care i-a determinat pe Einstein şi alţii să rejecteze teoria cuantică pe de-a întregul.
Mulţi oameni de ştiinţă consideră descoperirea inseparabilităţii cuantice drept una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii.
Deşi oamenii de ştiinţă nu pot explica încă precis fenomenul, acesta a avut deja un mare impact asupra domeniilor filozofiei, ştiinţei şi religiei. El pune greu la încercare principiile considerate corecte ale comunităţii ştiinţifice vestice.
