Multe scrieri spirituale, precum și Biblia, ne învaţă că Dumnezeu l-a creat pe om “după chipul şi asemănarea Lui”, omul fiind considerat ca o “încoronare a creaţiei”.
Marxismul este primul sistem filozofic care limitează drastic noţiunea de om, căci Marx în scrierile sale și în munca sa, l-a determinat pe om să-şi piardă respectul faţă de sine. Nu e de mirare că el a elogiat darwinismul. Astfel în 1861 îi scria lui Ferdinand Lasalle: “Cartea lui Darwin [Originea omului] este foarte importantă, oferindu-mi fundament în ştiinţele naturale pentru interpretarea istorică a luptei de clasă.”
{Citiți și prima parte – DRAGONUL ROȘU ~ DISCIPOLII DIAVOLULUI (partea 1)}
Ginerele lui Marx, Paul Laforgue, scrie în Socialismul şi intelectualii: “Când Darwin a publicat Originea speciilor, el i-a răpit lui Dumnezeu rolul deţinut până atunci de Creator al lumii organice, la fel cum Franklin, prin teoria electricităţii, L-a deposedat de toate trăsnetele care îi erau atribuite.”
Partidul Comunist aplică darwinismul social pretextând că ‚lupta de clasă’ este singura forţă care determină dezvoltarea societăţii. Astfel lupta devine “credinţa” principală a Partidului Comunist, o unealtă în obţinerea şi păstrarea controlului politic.
Manifestul Partidului Comunist: “Ei (comuniștii) declară deschis că scopurile lor nu pot fi realizate decât prin răsturnarea cu forţa a tuturor structurilor sociale existente. Clasa conducatoare să tremure de frica revoluţiei comuniste!”
Între scrierile lui Lenin găsim idei ca: “Trebuie sa folosim orice şiretlic, truc, perfidie, ilegalitate, minciună. Regula de baza este de a specula tot timpul conflictele de interese dintre statele capitaliste.”
“Ateismul este parte integrantă a marxismului. Marxismul este materialism. Trebuie sa combatem religia. Acesta este ABC-ul oricărui materialism, deci şi al marxismului.”
“Mai întâi trebuie să luăm în stăpânire Europa de Est şi apoi masele din Asia. După aceea vom încercui şi submina Statele Unite ale Americii care vor cădea în mâinile noastre fără nici o luptă, ca un fruct copt.”
Ziarul comunist Vecernia Moskva scria: “Noi nu luptăm împotriva credincioşilor şi nici chiar împotriva preoţilor. Noi luptăm împotriva lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele credincioşilor din mâna Lui.”
Dar dacă scopul lor era sa smulgă sufletele din mâna lui Dumnezeu, cui aveau să le încredinţeze?
În 1872, a fost înfiinţată o societate revoluţionară cu un nume banal: Organizația, al cărei nucleu strict secret purta însă numele înfiorător de ,,Iadul”.
Timp de peste un secol, diverse alte organizaţii, care şi-au schimbat în mod permanent numele, au preluat obiectivele acestei societăţi, despre a cărei existență nu ştia însă nimeni din afara ei. Istoricii sovietici nu au îndrăznit să scrie despre activitatea Iadului – organizaţie premergătoare Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Iată câteva din obiectivele fundamentale ale organizaţiei satanice: “Mistificarea este cel mai eficient mijloc, dacă nu chiar singurul, de a-i determina pe oameni să facă o revoluţie. Este suficient sa ucizi câteva milioane de oameni şi angrenajul revoluţiei va fi pus în mişcare. Idealul nostru este înfricoşător, desăvârşit, universal şi necruţător.” Si iarăşi: “Omenirea trebuie să fie împărţită inegal; o zecime din omenire se bucură de libertate personală şi au drepturi nelimitate asupra celorlalte nouă zecimi care trebuie să-şi piardă personalitatea şi să devină un fel de turmă.”
Hruşciov(secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice): “Dacă cineva crede că zâmbetele noastre înseamnă renunţarea la învăţătura lui Marx, Engels şi Lenin, se înşală. Cine aşteaptă de la noi una ca asta, va trebui să aştepte până când o crevetă va învăţa sa fluiere.”
Dar ce anume a pus stăpânire pe inimile și mințile acestor oameni, până în punctul de a-și pierde rațiunea într-o măsură atât de drastică, ca un fel de nebunie sadică, ajungând să se comporte de cele mai multe ori într-o manieră inumană?
Hobby-ul lui Yagoda, ministrul afacerilor interne al Uniunii Sovietice, era de a împuşca – dezbrăcat în pielea goala – icoanele care îi reprezentau pe Iisus şi pe sfinţi. Câţiva tovarăşi ii ţineau companie. Acesta era un alt ritual satanist practicat la nivelele superioare ale ierarhiei comuniste.
Fiica lui Stalin, Svetlana Alliluyeva, care nu ştia nimic despre abisurile satanismului, scria: “Beria (ministrul sovietic de interne) părea că este unit cu întreaga noastră familie printr-o legătură diabolică. Beria era un demon înspăimântător. Un demon cumplit pusese stăpânire pe sufletul tatălui meu.” Svetlana scrie mai departe că Stalin considera bunătatea şi dragostea atotiertatoare ca fiind cele mai mari fărădelegi.
Richard Wurmbrand în “Marx și Satan” notează: “Una din distracţiile lui Stalin era de a le pune cailor ochelari verzi, încât aceştia să vadă pretutindeni numai fân şi iarbă. Mai rău decât atât, el le-a pus oamenilor ochelarii negri ai ateismului pentru a-i împiedica pe aceştia să vadă câmpiile Raiului pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru sufletele credincioase.”
Wurmbrand, în aceeași carte il menționează și pe Ceaușescu: “Ceauşescu este o altă figura stalinistă. El este obiectul cultului personalităţii şi este asemuit cu Iulius Cezar, Alexandru cel Mare, Pericle, Cromwell, Napoleon, Petru cel Mare şi Abraham. Dar se pare ca această lista cu nume ilustre nu este suficientă pentru el. Astfel că mai este numit și Dumnezeul nostru laic”
Preoţii de la închisoarea din Piteşti au fost siliţi de către paznicii marxiştii ai închisorii să rostească liturghia deasupra excrementelor şi a urinei, iar creştinii au fost torturaţi pentru a se împărtăşi cu aceste excremente în locul elementelor necesare sfintei Împărtăşanii. Acestea sunt doar o parte dintre nenumăratele orori care au avut loc în România, în cadrul Experimentului de la Pitești.
Unui student de la teologie, după ce a fost îmbrăcat cu forţa cu nişte cearşafuri albe (o imitaţie a veșmintelor lui Hristos), i s-a legat de gât cu sfoara un falus făcut din săpun. Creştinii erau bătuţi până când îşi ieşeau din minţi pentru a fi forţaţi să îngenuncheze în fața unei astfel de imagini batjocoritoare a lui Iisus Hristos. Trebuiau să sărute săpunul şi să rostească o parte din liturghie. Alți deţinuţi au fost siliţi să-şi dea jos pantalonii și, astfel dezbrăcaţi, să se aşeze pe Biblii deschise. Astfel de silnicii batjocoritoare au fost practicate în închisori timp de cel putin doi ani, cu deplinul acord al conducerii de partid.
Unui preot ortodox, Roman Braga, i-au fost smulşi dinții, unul câte unul, cu o bară de fier pentru a-l face să hulească. Comuniştii le spuneau creștinilor că: – “Dacă noi vă omorâm pe voi, creştinii, voi vă veţi duce în cer. Dar nu vrem să deveniţi martiri. Mai întâi trebuie să vă facem să-L blestemaţi pe Dumnezeu pentru ca apoi să vă duceţi în iad”.
În închisorile din Romania, ca şi în cele din U. R. S. S., călugăriţele care nu se lepădau de credinţă erau violate (sex anal), iar fetele baptiste – silite să practice sex oral. Mulți deţinuţi supuşi la astfel de tratamente au murit ca martiri, dar comuniştii nu s-au mulţumit cu atât. Prin aplicarea unor procedee satanice, ei au reuşit să-i facă pe unii martiri să se dezică de credința și de principiile lor în ceasul morţii din cauza delirului provocat de torturile la care aceştia fuseseră supuşi.
Iată ce are de spus Marx în ceea ce priveşte tortura:
“Tortura a dat naştere la cele mai ingenioase inovaţii, creându-se astfel pentru mulți meseriaşi cinstiţi numeroase locuri de muncă în producţia instrumentelor necesare.”
La puțin timp după ce comuniştii au ajuns la putere, catedrala ortodoxă din Odesa, atât de îndrăgită de locuitorii oraşului, a devenit locul de întâlnire al sataniştilor.
Tot în Odesa, la Muzeul Ateilor, era expusă o statuie a lui Satan, numită {BAPHOMET}. în timpul nopţii, sataniştii obişnuiau să se adune înăuntrul muzeului pentru a se ruga şi a cânta în fața acestei statui.
Redăm o descriere a slujbelor satanice ţinute de diaconul Serghei Mihailov de la înşelătoarea Biserica Vie, o sectă ortodoxă înființată cu complicitatea comuniştilor. Un participant la liturghia neagră, o descrie ca pe o “parodie a liturghiei creştine, în timpul căreia sângele omenesc este folosit pentru împărtăşanie”. Aceste slujbe satanice aveau loc în catedrală, în fața altarului.
În timpul slujbelor satanice, rugăciunile sunt rostite invers, de la sfârşit spre început, iar odăjdiile preotului sunt îmbrăcate pe dos, cu căptuşeala în afara, ei folosind Inversiunea ca principiul satanic fundamental.
Astfel de practici au avut loc în multe tări.
În Chiasso, un oraş din Angola, comuniştii au tăiat vite într-o biserică şi apoi le-au aşezat capetele pe altar şi pe amvon. Pe o pancartă era scris: “Aceştia sunt dumnezeii pe care îi adoraţi”. Pastorul Aurelio Chicanha Saunge a fost ucis împreună cu o sută cincizeci dintre enoriaşii sai.
Preotul catolic lituanian Eugen Vosikevic a fost găsit omorât, cu gura umplută cu pâine, de asemenea indiciu al unui ritual satanic.
În Albania, preotul Stefan Kurti a fost condamnat la moarte pentru că a botezat un copil. În mai multe țări comuniste, inclusiv în Coreea de Nord, botezul nu poate avea loc decât în secret.
Mao Tse-Dung, cel care a implementat comunismul în China, producând zeci de milioane de victime, scria în memoriile sale:
“De la opt ani l-am urât pe Confucius. În satul meu se află un templu confucianist. Doream din toată inima un singur lucru: să distrug din temelii acest templu”.
De peste 5000 de ani, cultura chineză a îmbrăţişat preceptele înţelepciunii taoiste şi confucianiste, aşa încât, de-a lungul istoriei naţiunea chineză a rezistat datorită acestei culturi, a cărei esenţă a fost transmisă neîntrerupt. “Marile învăţături promovează cultivarea virtuţii”, spunea Confucius, în urmă cu mai mult de 2000 de ani, transmiţând societăţii ideile sale sub forma celor cinci virtuţi esenţiale: bunăvoinţă, dreptate, corectitudine, înţelepciune şi credinţă. A fost nevoie de 50 de ani de teroare comunistă pentru ca aceste valori să fie răsturnate, schilodind astfel sufletul unui popor cu o mare cultură.
Motto-ul PCC în timpul Revoluţiei Culturale era:
“Luptă-te cu Cerul,
Luptă-te cu Pământul,
Luptă-te cu oamenii
Aşa vei descoperi o bucurie nemărginită.”
Partidul Comunist Chinez este singurul regim care a încercat distrugerea simultană a celor trei religii – confucianismul, buddhismul şi taoismul. Imediat după venirea la putere, Partidul a pornit un program naţional de distrugere a templelor, ardere a scripturilor, forţând călugării buddhişti şi taoişti să se reîntoarcă la viaţa seculară. Pe străzi erau organizate procesiuni în care mulţi călugări erau umiliţi public, pentru nici o altă vină decât credinţa lor. În Tibet au fost deteriorate 90% din temple. Chiar şi azi Partidul continuă persecuţia religioasă, întemniţând zeci de mii de creştini independenţi.
“Din 1949 numărul deceselor cauzate de violenţa Partidului Comunist Chinez (PCC) a depăşit numărul total de decese din timpul războaielor purtate între 1927-1949 (se estimează un număr de 80 de milioane de oameni omorâţi. În timpul “curăţeniei” declanşate de Stalin în 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de aşa-zişi spioni şi trădători, şi persoane suspectate ca având opinii diferite.” (Cele Nouă Comentarii Despre Partidul Comunist, Com.1). Partidul Khmerilor Roşii, al lui Pol Pot, a ucis în Cambogia (ţară mică cu numai 8 milioane de locuitori) în cei 4 ani de existenţă, (1975-1978) mai mult de 2 milioane de oameni.
Acesta a fost trecutul comunismului, cu râurile sale de sânge şi teroarea care a schingiuit sufletele. Iar pentru cei care cred că totul a trecut acum, ar trebui să știe că nici prezentul nu este diferit.
Citiți și: DRAGONUL ROȘU – DISCIPOLII DIAVOLULUI (partea a 3-a)
