Analizând descoperirile despre neutrino, cercetătorii AMANDA (Antarctic Muon And Neutrino Detector Array) au ajuns la concluzia că este foarte posibil că Teoria Big Bang-ului să fie, de fapt, un portret corect al realității, întrucât sugerează că, pe lângă spațiul tridimensional, în care noi putem percepe, universul are o complexitate dimensională mult mai mare. Atunci când acești neutrini de mare energie (particule care sunt capabile să ajungă în cele mai îndepărtate regiuni ale spațiului) se ciocnesc cu protonii de pe pământ, cercetătorii cred că s-ar putea crea o fereastră către celelalte dimensiuni.

Așadar, dacă întradevăr există mai mult de trei dimensiuni fizice, de ce nu le putem vedea? Răspunsul este ușor de spus, dar foarte greu de înțeles: extra dimensiunile la care se referă teoria Big Bang-ului sunt de fapt foarte mici — mai mici decât diametrul unui atom.

Potrivit teoriei, universul este format din 9,10,11 sau chiar mai multe dimensiuni. Deși noi nu putem vizualiza cu ușurință dimensiunile mai înalte (având o minte care s-a adaptat vieții într-o lume tridimensională), conceptele matematice de teorie fizică deschid universul către un câmp mai larg de percepție.

AMANDA și IceCube pot, totuși, să ofere dovezi reale ale multiplelor dimensiuni descrise de teoria Big Bang-ului.

În timp ce oamenii de știință încearcă să dovedească teoria Big Bang-ului, alți cercetători își imaginează teorii care ar explică universul. O asemenea teorie este investigată de NASA. Folosind modele computerizate, ei au preluat însărcinarea de a crea mii de posibile universuri paralele, ca și cum ar fi bule. Potrivit cercetătorilor, aceste sfere (numite universuri) ar putea, fie să posede un set de legi fizice similare cu cele din universul nostru, fie s-ar putea adapta la un set complet diferit.

O astfel de teorie propune posibilitatea științifico-fantastică că fiecare persoană să aibă mai multe “versiuni” ale sale, în fiecare din acele universuri. Mai departe, se crede că aceste universuri, deși neconectate în anumite perioade, ar putea să se conecteze uneori, facilitând posibilitatea călătoriei între ele.

Oricum ar fi, fără dovezi sau mijloace de experimentare, cercetătorii nu pot fi încă siguri care dintre aceste teorii prezintă realitatea și care redau cu acuratețe lumea noastră. Între timp, ideile conceptuale care își propun să descrie universul cu ajutorul datelor disponibile, încep să abordeze misticul.

Potrivit cosmologului Max Tegmark, în prezent există patru teorii posibile de mulți-universuri (sau multiversuri) propuse: 

1. Nivelul unu sau multiversul deschis: această teorie susține că numărul de universuri posibile este același cu numărul bulelor de un anumit diametru, care pot există. De vreme ce volumul fiecărei bule este finit, se ajunge la concluzia că fiecare univers se repetă în toate variantele sale posibile.

2. Nivelul doi sau bulele: susține că universurile sunt separate de un spațiu gol. Acest spațiu gol se extinde mai repede decât ar fi posibil să călătorești prin el. Universurile ar avea, de asemenea, în plus, condiții de bază diferite și constante fizice fundamental diferite.

3. Nivelul trei sau interpretarea mai multor lumi: în aceste universuri, de fiecare dată când se prăbușește o funcție cuantică, universul se deschide în atâtea “versiuni” câte sunt necesare pentru a reprezenta toate rezultatele posibile.

4. Nivelul patru sau ansamblul final: în care se susține existența universurilor cu alte structuri matematice care conduc la diferențe fundamentale în legile fizicii.