Se spune că într-o bună zi, un comerciant s-a gândit să-și trimită fiul să învețe secretul fericirii de la cel mai înțelept om din lume. Băiatul a rătăcit prin deșert mai mult de 40 de zile până când a ajuns la un castel minunat, în vârful unui munte. Acolo locuia înțeleptul pe care-l căuta.

În loc să găsească un sfânt refugiat în chilia lui, când a pășit în sufrageria castelului a văzut acolo mare forfotă: negustori ce veneau și plecau, oameni care discutau înflăcărat în grupuri, o mică orchestră cânta o muzică suavă iar în mijlocul camerei trona o masă plină cu platouri cu cele mai alese bucate ale acelei lumi.

Înțeleptul părea foarte ocupat, discuta cu toată lumea, trecea pe la fiecare grup, iar tânărul a trebuit să aștepte ore în șir înainte de a-i veni rândul să primească atenție.

Înțeleptul i-a ascultat intrebarea dar s-a scuzat că nu are timp atunci să-i explice secretul fericirii. L-a sfătuit să se mai plimbe prin palat timp de 2 ore iar apoi să se întoarcă la el.
„Între timp vreau să te rog să mai faci ceva”, i-a spus înțeleptul întinzându-i o linguriță în care a turnat două picatui de ulei. “Cat timp te plimbi prin palat, du cu tine lingurița aceasta cu ulei fără să verși cele două picături din ea.”

Băiatul și-a început plimbarea, a urcat și a coborât scări, a străbătut coridoare, încăperi și grădini ținând mereu ochii ațintiți pe lingurița cu cele două picături de ulei. După două ore s-a întors la înțeleptul care-l aștepta curios:
“Deci? Ai văzut minunatele tapiserii persane din sufrageria palatului? Sau grădina de vis ce i-a luat grădinarului 10 ani să o amenajeze? Sau vechile pergamente din bibliotecă?”

Băiatul, încurcat, i-a mărturisit că n-a observant mai nimic pentru că singura lui preocupare au fost cele două picături de ulei din linguriță.

„În cazul acesta, mai du-te încă o data să vezi minunățiile de care ți-am povestit. Nu poți să te încrezi în sfatul unui om dacă nu-i cunoști casa..”

Băiatul a luat din nou lingurița cu picăturile de ulei și s-a întors la explorarea palatului, iar de data asta a observat totul în jurul său, piesele de artă de pe pereți, grădina cu păuni și flori, pergamentele, munții ce se vedeau în depărtare. La întoarcere i-a povestit înțeleptului cu entuziasm tot ce a văzut.

“Dar unde sunt cele 2 picături de ulei de care te-am rugat să ai grijă?”
Privind lingurița băiatul a văzut că în drumul său le vărsase fără să-și dea seama.
“Ei bine, am să-ți dau un singur sfat: Secretul fericirii este să te bucuri de toate frumusețile lumii dar să nu uiți niciodată de picăturile de ulei din lingurița ta…”
 …
 Această poveste ne ajută să realizăm că suntem mereu preocupați de obiectivele și realizările pe care vrem să le îndeplinim și uneori uităm să luăm o pauză, să ne oprim pentru a mirosi frumoșii trandafiri.
Ne focusăm pe destinație și uitam să ne bucurăm de călătorie iar asta ne trimite cu gândul la picăturile de ulei din linguriță.

Aceste picături pot fi targheturile, ambițiile și obiectivele noastre pe care ne focusăm atât de mult încât uităm să observăm frumoasele opere de artă, minunata priveliște, oamenii deosebiți din jurul nostru sau acordăm tot mai puţină atenţie sufletului, valorilor care dau cu adevărat substanță vieții umane.

Pe de altă parte, uneori ne bucurăm atât de mult de încântătorul decor, de oamenii care ne înconjoară, încât uităm de picăturile de ulei din linguriță, de responsabilitațile si obiectivele noastre.

Această poveste este cu adevărat un memento de a alege calea de mijloc, de a menține balanța. Dacă ești genul de persoană care se focusează doar pe griji și responsabilități, și nu îți dai timp să te relaxezi și sa te bucuri de viață, poate ai putea sa ajustezi acest lucru. Însă, dacă te afli in situația în care rămâi încântat de ambient și uiți complet de sarcinile și obiectivele tale, poate poți reajusta prioritățile de asemenea.