Reîncarnarea. Adevăr, invenţie, superstiţie sau pur şi simplu o coincidenţă?
Au existat întotdeauna poveşti despre oameni cu capacităţi extraordinare, cu o conştiinţă care poate cerceta amănunţit trecutul, sau care are puterea de a muta obiecte şi percepe lucrurile pe care restul nu le pot percepe cu simţurile noastre obişnuite, sau poate opera independent de corp. Din cele mai vechi timpuri, aceste enigme au intrigat oamenii raționali, iar prin anii 1970 oameni de ştiinţă și ,,detectivii minţii” au început să înţeleagă treptat din misterele care se desfăşoară în interiorul nostru.
Avem numai o viaţă sau mai multe? Aţi avut vreodată sentimentul de deja vu sau un sentiment de “am mai fost aici înainte”? Potrivit „detectivilor minţii”, am experimentat multe vieţi anterioare în trecut şi vom continua să ne naştem din nou, în alte forme, până când vom ajunge la o stare absolută.
Scepticii ar putea respinge teoria reîncarnării ca fiind o aberaţie, în timp ce aceia care nu cred în reîncarnare ar putea-o respinge ca fiind o superstiţie neîntemeiată.
Indiferent dacă voi o credeţi sau nu, din timpuri străvechi, religiile orientale, cum ar fi budismul şi taoismul au pledat pentru teoria reîncarnării în convingerile lor. Ei cred în teoria cauzalităţii, cu alte cuvinte, legătura dintre cauză şi efect. Potrivit acestora, comportamentul unei persoane în această viaţă prezentă contează şi toate faptele bune şi delictele comise de o persoană îşi vor primi răsplata. Dar, atunci, cine este contabilul?
Teoria spune că forţele naturale ale Legii Cosmice, sau aţi putea numi-o Legea Naturii, este responsabilă de toate aceasta. Faptele unei persoane, bune sau rele, îşi vor manifesta efectele în viaţa prezentă sau viitoare a cuiva, ca noroc sau soartă bună versus retribuţie sau soartă grea, şi aşa mai departe, în funcţie de cazul fiecăruia.
Ateii ar considera, probabil, această teorie ca un exemplu de “sindrom fatalist”. Ateii cred că viaţa se desfăşoară după cum şi-o face omul. Destinul este în propriile mâini.
Taoiştii, dimpotrivă, cred că o persoană culege ceea ce a semănat. Probabil, acest lucru explică una dintre teoriile taoismului despre cele opt tipuri de destine de reîncarnare ale oamenilor, cum ar fi, bogăţie vs. sărăcie, onoare vs. umilinţă, longevitate vs. viaţă scurtă, şi altele asemenea. Budismul a promovat teoria celor “şase căi ale samsara (reîncarnării)” care datează din urmă cu aproximativ 2.500 de ani până în ziua de azi.
Poate că acest lucru ar putea fi, de asemenea, motivul pentru sfatul deseori auzit de la strămoşii şi părinţii noştri de a urma zicalele populare: „Bine faci, bine găseşti”, „Cine seamănă vânt, culege furtună”, care în tradiţiile asiatice sună cam aşa: „Faptele bune vor fi răsplătite cu virtuţi, iar faptele rele vor trebui plătite”.
Noi vă vom prezenta trei cazuri interesante referitoare la experiența înregistrată de experţi și cercetători în domeniul reîncarnării.
