Există dovezi care indică existenţa unor civilizaţii preistorice la fel de avansate sau chiar mai avansate decât civilizaţia noastră modernă.

Aceste dovezi ar putea răsturna certitudinile noastre ştiinţifice cu susul în jos. Nu ar fi prima dată, s-a demonstrat că ştiinţa a greşit de nenumărate ori până acum.

Schimbările de paradigmă se realizează pe fondul a numeroase controverse.

Enumerăm câteva descoperiri care au fost contestate, dar unii oameni de ştiinţă susţin, în continuare, că acestea constituie dovezi incontestabile că acum zeci de mii, sau chiar milioane de ani, oamenii aveau tot atâtea cunoştinţe şi cultură ca oamenii de astăzi.

În 1972, o fabrică franceză a importat minereu de uraniu din Oklo, Republica Gabon din Africa. Spre surprinderea tuturor, s-a descoperit că uraniul fusese deja extras.

Ei au descoperit că locul din care a fost extras minereul fusese un reactor nuclear extrem de avansat, de dimensiuni mari, construit în urmă cu 1,8 miliarde ani şi care a fost în funcţiune timp de aproximativ 500.000 de ani.

Oamenii de ştiinţă s-au întrunit pentru a investiga, mulţi dintre aceştia explicând că reactorul este un fenomen miraculos, dar natural.

Dr. Glenn T. Seaborg, fostul şef al Comisiei pentru Energie Atomică a Statelor Unite şi laureat al Premiului Nobel pentru munca sa în sinteza elementelor grele, a explicat că în mod cert nu a fost un fenomen natural, acesta trebuie să fi fost un reactor nuclear creat de om.

Pentru ca uraniul să “ardă” într-o reacţie, sunt necesare condiţii foarte precise. Ca prim argument, apa trebuie să fie extrem de curată. Mult mai curată decât există în mod natural oriunde în lume. Totodată, materialul U-235 este necesar pentru ca fisiunea nucleară să aibă loc, acesta fiind unul dintre izotopii găsiţi în mod natural în uraniu.

Mai mulţi specialişti în domeniul ingineriei reactoarelor au declarat că uraniul din Oklo nu ar fi fost destul de bogat în U-235 pentru ca o reacţie să aibă loc în mod natural.

Mai mult, se pare că reactorul este cu mult mai avansat decât orice am putea construi astăzi. Avea o lungime de câţiva kilometri şi impactul termic asupra mediului a fost limitat la 40 de metri pe toate laturile. Efectele deşeurilor radioactive sunt încă restricţionate de elementele geologice din jur şi nu au migrat dincolo de locul de extracţie.