Oamenii din timpuri preistorice par să fi trăit mai mult ca oameni moderni decât ca locuitori primitivi ai peşterilor.

“Arta peşterii este simplă şi complexă, delicată şi temporală, captivantă şi magică, o expresie a modalităţilor de a vedea lumea, moduri de a cere, comunica, vindeca şi număra, printre multe alte funcţii pe care le-ar fi putut realiza, dar este, de asemenea, un material care oferă mai multe probleme decât soluţii pentru studiu”, a spus arheologul mexican, Francisco M. Galvan.

Imaginaţi-vă că Pământul trece printr- un cataclism la nivel planetar, probabil datorită unui asteroid. Planeta noastră ar reverbera din cauza impactului, producând tsunami enorme (cele mai mari văzute vreodată), care ar şterge de pe hartă 80% din civilizaţie. Cele mai multe resturi ale tehnologiei moderne ar fi distruse. Puţinul rămas s-ar deteriora în cele din urmă de-a lungul timpului, devenind de nerecunoscut. După ce fumul se risipeşte în scenariul nostru, vom găsi câţiva supravieţuitori – un număr mic de persoane, care începe în cele din urmă un nou ciclu de civilizaţie umană.

Această viziune post-cataclism a fost imaginată în mai multe lucrări de ficţiune, cum ar fi “The New Adam”(“Noul Adam”). De multe ori, aceste povestiri au scopul de a aduce înţelegerea că, de fapt, un astfel de eveniment ar putea avea loc, dar oferă, de asemenea, un alt gând pentru reflecţie: probabilitatea ca acesta să fi avut loc deja într-un trecut îndepărtat.