
Unele studii arată că mesajele subliminale stimulează unele zone specifice ale creierului și că urechea și ochiul uman sunt capabile să perceapă o anumită gamă de lungimi de undă. (Expunerea la stimuli subliminali induce o activare robustă în amigdală, hipocampus, cortexul insular, cingular anterior, și cortexul vizual primar: o meta-analiză sistematică a studiilor RMN / S.J. Brooks, Savov V, Allzén E, Benedict C, Fredriksson R, Schiöth HB).
Cercetătorul Dr. Wallace LaBenne, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Michigan, East Lansing, spune că cel putin 1.000 de studii arată eficacitatea subliminării:
“Ceea ce știm noi astăzi este că, de fapt, creierul vede și simte mai mult decât ochii și urechile.”
Lloyd H. Silverman, profesor de psihologie la Universitatea New York, afirmă că fenomenul mesajelor subliminale este real și “a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
Cercetătorul australian David John Oates a descoperit limbajul în oglindă (“reverse speech”) – existența unor mesaje care pot fi percepute doar dacă sunt citite sau ascultate invers, de la sfârșit către început.
Filtrele neurologice ar putea să decodeze anumite mesaje pe care le auzim și creează anumite convingeri, afectând în necunoștintă de cauză gândurile și acțiunile noastre. Aceste mesaje specifice pot cauza, prin urmare, anumite deviații în exces la cei care sunt mai receptivi și mai fragili emoțional.
Dr. Renato Cocchi, neurolog și psiholog italian, confirmă ceea ce au spus ceilalți oameni de știință:
“Creierul are capacitatea de a descifra limbajul inversat, iar acest lucru se poate întâmpla prin mecanismul percepției în sens invers. Fiecare semnal care ajunge în creierul nostru produce două imagini: una normală, în emisfera stângă (logică și rațională ) și una inversă în emisfera dreaptă (intuitivă, emoţională). Aceasta din urmă este în mod normal suprimată. Cu toate acestea, unii factori externi pot afecta cele două emisfere prin inhibarea acestui mecanism de suprimare, astfel încât mesajul inversat este perceput de mințile noastre. Ceea ce se întâmplă este că mesajele subliminale sunt mijloacele potrivite pentru a ajunge la psihicul nostru”.
În 2007, dr. Bahador Bahrami de la Institutul de Neuroștiințe Cognitive din Londra a coordonat un studiu publicat în Current Biology, care arată cum anumite imagini “ascunse” percepute de retină, deși nu captează atenția noastră conștientă, activează lobul occipital al cortexului cerebral. “Practic, creierul uman activează și procesează informații de care nici măcar nu suntem conștienți că le-am colectat”, au menționat oamenii de știință care au supus un grup de voluntari unei examinări prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a observa activitatea creierului, demonstrând pentru prima dată, modul în care imaginile și mesajele subliminale lasă o urmă clară în creierul nostru.
Un studiu realizat în 2009 de psihologi de la University College din Londra, în colaborare cu Wellcome Trust, a demonstrat că mesajele subliminale nu numai că sunt absorbite la nivel inconștient, dar și că eficacitatea lor este dublă dacă sunt negative. În timpul acestui studiu, s-a arătat modul în care oamenii pot procesa inconștient informații emoționale, cum ar fi imagini, chipuri sau cuvinte.
“Noi am arătat că este posibil să percepem valoarea emoțională a mesajelor subliminale, dovedind în cele din urmă că oamenii sunt mai atenți la cuvintele negative”, a menționat profesoara Nilli Lavie, care a condus cercetarea.
Dr. John Kappas, un celebru cercetător american în domeniul hipnozei, a declarat: “Fiecare mesaj introdus în mod intenționat pe un disc va fi perceput de ascultător la momentul potrivit. Aceștia vor urma tot ceea ce le este sugerat și nu au nicio formă de apărare împotriva acestui proces, deoarece sunt hipnotizați. Devin niște indivizi vulnerabili într-o stare hipnotică”.
Potrivit unor cercetători, ar exista mesajele ascunse care poate că nu vor avea o influență imediată asupra ascultătorilor, chiar dacă nu sunt conștienți de faptul că le-au acceptat, deoarece se depozitează în inconștient. Astfel de mesaje vor fi păstrate și vor rămâne în stare latentă ani de zile manifestându-se atunci când condițiile de mediu și sociale în care trăiesc o vor permite.
