Un fenomen straniu bântuie cea mai puternică dictatură din Asia: chirurgii de transplant din China se scaldă în organe.
Unii dintre ei se plâng de schimburi de lucru de 24 de ore, timp în care sunt obligaţi să efectueze transplanturi pe bandă. Alţii asigură telefonic pe oricine că au organe de rezervă disponibile, proaspăt recoltate pentru orice eventualitate şi orice tip de persoană. Unele spitale pot obţine organe în doar câteva ore, iar altele dau chiar garanţie – oferă transplantarea a două, trei sau patru organe, în cazul în care primele transplanturi eşuează.
Toate acestea au loc în China, timp de peste peste două decenii. Mai bizar, au loc deşi nu există vreun sistem voluntar de donare de organe – ci numai mii de prizonieri executaţi în China – despre care regimul comunist afirmă că ar fi sursa de organe. În cadrul unor apeluri telefonice înregistrate, efectuate de investigatori din străinătate, medicii chinezi au declarat că sursa reală de organe este un secret de stat. Între timp, practicanţii Falun Gong dispar în număr mare, iar mulţi dintre cei care scapă din lagărele de muncă relatează că au fost supuşi testelor de sânge, deşi erau victimele unui regim barbar de detenţie.
Citiți și DRAGONUL ROȘU ~ “MIEI LA SACRIFICIU”
Un raport fără precedent al unei mici echipe de investigatori a fost publicat pe 22 iunie 2016, documentând lucruri uneori uimitoare – de exemplu, modul obscen de funcţionare a sute de spitale şi centre de transplant care au sacrificat oameni în tăcere în China de peste 23 de ani.
Pe baza cerinţelor minime pentru numărul de paturi din spitalele de transplant impuse de guvernul chinez – aceştia estimează că limita inferioară a capacităţii sistemului de transplant din China este de 60.000-100.000 transplanturi anual, începând cu anul 2000.
Vă invităm să urmăriți materialul video.
Coaliţia pentru investigarea persecutării Falun Gong în China (CIPFG), un organism nonguvernamental înregistrat la Washington, D.C. şi având o sucursală la Ottawa în Canada, a scris o scrisoare la 24 mai 2006 cu scopul de a solicita ajutorul pentru a ancheta instituţiile Statului şi funcţionarii guvernului Republicii Populare Chineze asupra cărora există suspiciunea că prelevează organe de la practicanţii Falun Gong aflaţi încă în viaţă, omorând astfel practicanţii pe parcursul acestui proces.
Scrisoarea este ataşată în anexa acestui raport.
Raportul original este publicat la adresa:
http://OrganHarvestInvestigation.net
https://endtransplantabuse.org/an-update/
Vizaţi pentru eliminare
Potrivit Amnesty International, guvernul chinez a adoptat trei strategii pentru a distruge Falun Gong: violenţa împotriva practicanţilor care refuză să renunţe la convingerile lor; îndoctrinarea pentru a-i forţa pe toţi cei care se ştie că sunt practicanţi să abandoneze Falun Gong şi să renunţe la el, şi o campanie mediatică mai eficientă pentru a întoarce opinia publică împotriva Falun Gong.
Represiunea împotriva Falun Gong include crearea de către preşedintele Jiang Zemin a unei forţe speciale, Biroul 610 , pentru a lansa atacul în fiecare provincie, oraş, regiune, universitate, serviciu guvernamental şi în întreg comerţul proprietate de Stat. Mandatul lui Jiang pentru acest birou era de a “suprima“ Falun Gong . Asta includea trimiterea a mii şi mii de practicanţi în închisori şi în lagăre de muncă forţată, încă de la începutul verii anului 1999.
Aderenţii Falun Gong – un grup spiritual apărut în anii ‘90, îşi conduc viaţa prin respectarea unui set de învăţături care au la bază trei principii fundamentale: Adevăr – Compasiune – Toleranţă.
Falun Gong a fost fondat în nord-estul Chinei, în 1992 de către Domnul Li Hongzhi. În anii 1980, Domnul Li a început să practice qigong, un sistem de exerciţii de respiraţie, vechi de multe secole, cunoscut uneori sub numele de “yoga chinezească” şi care era predat pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a sensibilităţii spirituale.
Qigong-ul, de toate tipurile, a fost suprimat în toată ţara în 1949, după ce Partidul Comunist Chinez (PCC) a preluat la Pekin puterea, dar mediul statului poliţienesc, în anii ’80 a devenit mai puţin apăsător pentru qigong-ul sub toate formele sale, inclusiv Falun Gong.
Falun Gong conţine elemente de Confucianism, Budism şi Taoism. În esenţă, Falun Gong predă metode de meditaţie prin intermediul exerciţiilor pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a formei fizice şi spirituale. Mişcarea nu este politică şi practicanţii caută să promoveze adevărul, toleranţa şi compasiunea, trecând dincolo de frontierele raselor, naţiunilor şi culturilor. Violenţa este de neconceput pentru aderenţii Falun Gong. Domnul Li şi-a înregistrat mişcarea pe lângă Asociaţia de cercetare a qigong-ului a guvernului, şi spre mijlocul anilor ’90, declara că avea 60 de milioane de practicanţi. Însuşi departamentul de sport al guvernului chinez a estimat că erau 70 de milioane de practicanţi în 1999.
În China, practicile de cultivare au o istorie de mii de ani și alcătuiesc fundația spirituală a civilizației chineze.
La apariţia sa, mişcarea a fost lăudată şi sprijinită de autorităţile chineze, iar popularitatea mişcării a crescut rapid, pentru că era adânc înrădăcinată în cultura tradiţională chineză, pe care Partidul Comunist încercase să o distrugă în anii Revoluţiei Culturale.
Un număr atât de mare de oameni care gândesc liber și dincolo de propaganda oficială, considerabil mai mare decât cel al membrilor Partidului Comunist Chinez, a generat un val de teamă liderului comunist al momentului, Jiang Zemin, ajuns la putere pentru rolul nefast jucat în timpul masacrului din Tiananmen, în iunie 1989.
Negocierea crimelor
Investigatorii au ascultat împreună cu un traducător autorizat în mandarină şi engleză, înregistrările conversaţiilor telefonice care au avut loc între funcţionari şi cei care au telefonat în numele comunităţii Falun Gong din Canada şi din Statele Unite. Ei au trimis copii autentificate ale transcrierilor în mandarină şi în engleză. Exactitatea părţilor traduse de ei în acest raport a fost atestată de un traducător autorizat, M.C.Y., care lucrează ca traducător oficial pentru guvernul din Ontario. El atestă că a ascultat înregistrările conversaţiilor la care se face referire în acest raport, că a citit transcrierile în chineză şi versiunea conversaţiilor traduse în engleză şi că a verificat dacă transcrierile erau corecte şi exacte. Înregistrările originale ale apelurilor telefonice sunt, de asemenea, disponibile.
Una din persoanele care a făcut aceste apeluri, “Doamna M.” a cărei identitate nu va fi dezvăluită pentru a evita riscul represaliilor împotriva membrilor familiei sale care se află încă în China, a spus că la începutul lunii martie, 2006, ea a reuşit să intre în legătură cu Biroul de Securitate din Shanxi. Interlocutorul său de acolo a spus că ei selecţionau din rândurile deţinuţilor, pentru donaţii de organe, tineri prizonieri, aflaţi în stare bună de sănătate. Dacă cei aleşi nu puteau fi convinşi prin viclenie să furnizeze probe de sânge pentru transplanturi reuşite, funcţionarul, cu o candoare fără înconjur, le cerea angajaţilor biroului să le ia probe cu forţa.
În 18 sau 19 martie, 2006, M. a vorbit cu un reprezentant al Departamentului de Oftalmologie de la Spitalul Armatei de eliberare a Poporului din Shenyang, nord-estul Chinei, totuşi ea n-a putut înregistra toată conversaţia. Notele sale indicau că persoana care s-a recomandat chiar ea ca fiind medicul şef al spitalului a spus că instituţia făcea “numeroase operaţii de cornee.” Când M. a întrebat: “Ce vreţi să spuneţi?” Medicul şef a răspuns “ …..pur şi simplu, sunt prelevate din corpuri.”
La Spitalul Armatei 301, din Pekin, în aprilie 2006, o chirurgă i-a spus lui M. că făcuse ea însăşi transplanturi de ficat şi a adăugat că provenienţa acestor organe era un “secret de Stat” , cine dezvăluia sursa lor “putea să i se interzică să mai facă asemenea operaţii.”
Al doilea anchetator pentru Organizaţia mondială pentru anchetarea persecuţiei împotriva Falun Gong, va fi numit aici N. N, a dat telefoane din Statele Unite la aproximativ treizeci de spitale, centre de detenţie şi tribunale din toată China şi a înregistrat mare parte din conversaţii, care au admis că folosiseră organe ale practicanţilor Falun Gong.
Cea mai mare parte a extraselor de texte cu apelurile telefonice se află în anexe.
În scopul de a ilustra aceste apeluri, iată trei fragmente de conversaţie:
(1) Centrul de detenţie din oraşul Mijiang, provincial Heilongjiang (8 iunie 2006)
M: Aveţi furnizori [de organe] din Falun Gong…
Li: Da, am avut.
M: …şi acum?
Li: … da
M: Putem să venim să alegem sau ni le furnizaţi direct?
Li: Vi le furnizăm noi.
M: La ce preţ?
Li: Vom discuta când veţi veni.
…
M: …Câţi [furnizori din Falun Gong] aveţi învârstă de mai puţin de 40 de ani?
Li: Un număr destul de mare.
…
M: Sunt bărbaţi sau femei?
Li: Bărbaţi.
…
M: Acum, câţi aveţi de la… [prizonieri] din Falun Gong?
Li: Şapte, opt, avem [cel puţin] şase acum.
M: Sunt de la ţară sau de la oraş?
Li: De la ţară.
(2) Spitalul Minzu din oraşul Nanning din regiunea autonomă Guangxi (22 mai 2006):
M: Puteţi să găsiţi organe prelevate de la practicanţi Falun Gong?
Dr Lu: Permiteţi-mi să vă spun că nu avem nici un mijloc să facem rost de ele. Acum e dificil să faci rost de aşa ce în Guangxi. Dacă nu puteţi să aşteptaţi, vă sugerez să mergeţi la Guangzhou, pentru că este foarte uşor pentru ei să le obţină. Sunt capabili să le caute în toată ţara. Deoarece ei fac grefe de ficat, vor putea să facă rost în acelaşi timp şi de un rinichi, e foarte uşor pentru ei s-o facă. Multe locuri care duc lipsă [de transplanturi] li se adresează pentru a obţine ajutor…
M: De ce e aşa de uşor pentru ei să le aibă?
Lu: Pentru că sunt o instituţie importantă. Ei contactează sistemul judiciar în numele întregii universităţi.
M: Aşadar, ei folosesc organe ale practicanţilor Falun Gong?
Lu: Exact…
M: Ceea ce foloseaţi înainte [organe ale practicanţilor Falun Gong] proveneau din centrele de detenţie sau din închisori?
Lu: Din închisori.
M:…şi erau de la practicanţi Falun Gong sănătoşi?
Lu: Absolut. Noi îi alegeam pe cei buni, pentru că asigurăm calitatea operaţiilor noastre.
M: Asta înseamnă că alegeaţi personal organele.
Lu: Exact…
M: Ce vârstă are de obicei furnizorul de organe?
Lu: De obicei sunt în jur de treizeci de ani.
M: …Aşadar o să mergeţi personal în închisoare să alegeţi.
Lu: Aşa e. Trebuie să facem selecţia.
M: Ce se întâmplă dacă cel care este ales nu vrea să facă un test de sânge?
Lu: E sigur că ne va lăsa să facem testul.
M: Cum?
Lu: Vor găsi ei cu siguranţă un mijloc. De ce vă îngrijoraţi? Acest gen de lucruri n-ar trebui să vă îngrijoreze. Au ei metodele lor.
M: Persoana respectivă ştie că organele sale vor fi prelevate?
Lu: Nu, nu ştie.
(3) Centrul oriental de transplanturi (numit de asemenea şi Spitalul central nr. 1 din oraşul Tianjin), (15 martie 2006);
N: Sunteţi Song, medicul şef?
Song: Da, spuneţi, vă rog…
N: Medicul său i-a spus că rinichiul este într-adevăr bun pentru că [furmizorul] practică …Falun Gong.
Song: Bineînţeles. Toţi care îi avem sunt de la cei care încă respiră şi a căror inimă bate… Până în prezent, în acest an, noi avem mai mult de zece rinichi de acest fel.
N: Mai mult de zece rinichi de acest fel? Vreţi să spuneţi de la corpuri vii?
Song: Da, se poate spune şi aşa!
Un martor care a spus că soţul ei, chirurg, i-a mărturisit că el personal a scos cornee de la aproximativ 2000 de prizonieri Falun Gong anesteziaţi, în China de nord-est, pe parcursul a doi ani, înainte de octombrie 2003, dată la care el a refuzat să continue. Chirurgul i-a explicat soţiei că nici un “donator” de cornee nu a supravieţuit experienţei deoarece alţi chirurgi le-au prelevat alte organe vitale şi toate corpurile au fost apoi arse. Femeia nu este practicantă Falun Gong.
Numărul prizonierilor executaţi şi a surselor care şi-au dat acordul nu corespunde în nici un fel cu numărul de grefe.
Numărul prizonierilor executaţi nu este făcut public.
Aceste estimări, atunci când se ia în considerare totalitatea execuţiile, sunt enorme, dar nici nu se apropie măcar de numărul total estimat al grefelor.
Cel puţin 98% din organele pentru grefe provin de la altcineva decât donatorii din familie. În cazul rinichilor, de exemplu, doar 227 din 40 393 de grefe – aproximativ 0,6% – care au fost făcute în China între anii 1971 şi 2001, provin de la donatorii din familii. Din motive culturale, cetăţenii chinezi sunt reticenţi în a-şi dona vreun organ, când decedează. La această dată, în China, nu exista nici un sistem organizat de donare de organe.
Spitalele autorizate execută majoritatea operaţiilor de transplant studiate în raport – aproximativ 475 de operaţii anual la fiecare spital.
Raportul conţine o evidenţă medico-legală a tuturor centrelor de transplant de organe cunoscute în China – peste 700 – şi contabilizează numărul de paturi, ratele de utilizare, personalul chirurgical, programele de formare, construirea de infrastructură, timpii de aşteptare ai recipienţilor, cifrele publice care indică numărul de transplanturi, utilizarea de medicamente imuno-supresoare, şi multe indicii. Înarmaţi cu aceste date, autorii au estimat numărul total de transplanturi efectuate din anul 2000 până în 2016, la 1,5 milioane.
Această concluzie este doar o parte a raportului iar genocidul încă continuă.
