Criticii actuali ai neuroştiinţelor spun că de mult timp, oamenii de ştiinţa din acest domeniu, conştient sau inconştient, au studiat funcţiile creierului şi conştiinţa cu teoriile şi puntele de vedere ale fizicii clasice newtoniene.

Din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă au realizat că nu poate fi înţeleasă conştiinţa la nivelul creierului şi sistemului nervos. Conştiinţa este ceva care aparent există la un nivel subatomic. Astfel, pentru a studia cu adevărat conştiinţa, trebuie cercetat la nivelul microscopic, cuantic şi poate că acest fenomen al inseparabilităţii cuantice este tocmai cel care deschide calea.

Teoriile fizicii sunt diferite de cele ale biologiei. Legile fizicii sunt bazate pe legi matematice, pe instrucţiuni. Pe de altă parte, legile biologice sunt bazate pe selecţie şi feedback, sunt nonlineare. Atunci cum pot fi unite teoriile fizicii şi biologiei, care până la urmă descriu acelaşi lucru: mediul înconjurător? Deşi caracteristicile lor sunt diferite, ambele au întâlnit această problemă grea – a conştiinţei. Aşadar unificarea celor două domenii are probabil de-a face cu subiectul conştiinţei.

Conştiinţa nu poate fi văzută sau atinsă, cel puţin nu deocamdată, şi nici nu poate fi măsurată în termenii timpului, spaţiului sau energiei. Totuşi, are nişte caracteristici. În cazul în care conştiinţa poate fi înţeleasă ca o proprietate de bază a materiei, atunci se poate spune că particulele subatomice au asemenea conştiinţă, şi vor manifesta caracteristicile conştiinţei. Dacă aceste caracteristici se manifestă în experimente de laborator, atunci putem concluziona că, cel puţin într-un aspect, particulele subatomice pot avea o formă de conştiinţa?

O zicală spune “dacă merge ca o raţă şi măcăne ca o raţă, probabil este o raţă”. Putem spune că prin modul de manifestare inseparabilitatea cuantică este o consecinţă a conştiinţei unui sistem format din două particule. Acest punct de vedere poate da o explicaţie rezonabilă inseparabilităţii cuantice. Se poate spune aşadar că acest fenomen cuantic este dovada existenţei conştiinţei particulelor microscopice. De asemenea, prezintă dovezi foarte bune pentru a considera conştiinţa drept o proprietate fundamentală a materiei. Semnificaţia acestui lucru este evident tulburătoare.

Urmează: MECANICA CUANTICĂ, CONŞTIINŢA ŞI ÎNTREGUL(#5) – “MINTEA ESTE MATERIE”