În fiecare minut, miliarde de particule din soare trec prin corpul nostru, iar traiectoria lor continuă, trecănd direct prin planetă noastră ca și cum materia solidă nici nu ar exista.

Aceștia sunt, bineînțeles, neutrinii, particulele “fără masă”. Deși studiile recente au arătat că aceste particule neutre au de fapt masă, neutrinii rămân cele mai greu de studiat particule subatomice pentru fizicienii moderni, în principal pentru că au un impact atât de mic asupra structurilor atomice, când trec prin ele. Din cauza mărimii lor mici, ei pot trece prin orice, ca și cum ar fi fantome. În plus, mulțumită unor neutrini care au putut fi observați prin intermediul unor detectoare speciale dintr-un laborator de la Polul Sud, oamenii de știință au confirmat existența mai multor dimensiuni.

Așadar, de ce au construit un laborator la Polul Sud? În căutarea altor dimensiuni, cercetătorii au nevoie de o particula specială de călătorie galactică, cunoscută ca neutrino de mare energie. Deși încă nu avem mijloacele tehnologice pentru a produce asemenea particule într-un accelerator, natura poate da naștere efectului dorit. Polul Sud oferă pur și simplu o locație de pe Pământ cu cea mai mică cantitate de interferențe cu alți factori.

Însă chiar și într-un laborator de la Polul Sud, acești neutrini sunt greu de găsit. Laboratorul AMANDA (Antarctic Muon And Neutrino Detector Array) a detectat doar câțiva neutrini de energie mare, până acum, însă se construiește un nou aparat de detecție, numit IceCube(cub de gheață), care ar putea mari șansele de observare ale acestor particule discrete.

Prin intermediul acestor senzori speciali, îngropați la câteva sute de metri sub stratul de gheață polară, cercetătorii pot detecta raze de lumina albastră atunci când acești neutrini de mare energie (particule care ne bombardează cu miliardele în fiecare secundă) se ciocnesc de un nucleu atomic din stratul de gheață care formează pereții instalației.