Civilizația din valea Dunării, care a înflorit între anii 5.500 și 3.500 î.Hr., se dovedește a fi una dintre cele mai vechi și mai complexe civilizații din Europa. Arealul său vast se întindea de la nordul Greciei până în Slovacia și din Croația până în România, aducând contribuții semnificative în domenii precum metalurgia cuprului, arhitectura avansată și manufacturarea diverselor obiecte, de la unelte la mobilier.
Civilizația danubiană s-a dezvoltat din cultura Starčevo-Körös, care a apărut în Balcani în jurul anului 6200 î.Hr. Această cultură a fost caracterizată de practicarea agriculturii, creșterea animalelor, fabricarea ceramicii și folosirea unor unelte simple de piatră. Cultura Starčevo-Körös a intrat în contact cu alte culturi din Europa și Asia, precum cea Sesklo din Grecia, cea Halaf din Mesopotamia sau cea Yangshao din China, și a împrumutat de la ele elemente culturale și tehnologice. Astfel, cultura Starčevo-Körös a evoluat în cultura Vinča-Turdaș, care a reprezentat apogeul civilizației danubiene.
Civilizația danubiană a avut o serie de realizări uimitoare, care au demonstrat nivelul lor de dezvoltare și inovație.
Dezvoltarea uneltelor și obiectelor din cupru și aur. A fost prima din Europa care a folosit metalele pentru a fabrica diverse obiecte, cum ar fi topoare, cuțite, brățări, coliere, inele, podoabe, statuete și vase. Aceste obiecte aveau atât o funcție practică, cât și una estetică sau rituală. Civilizația danubiană a fost, de asemenea, prima din lume care a folosit aurul pentru a crea artefacte de o frumusețe și valoare extraordinară. Un exemplu este necropola de la Varna, unde s-au descoperit peste 3000 de obiecte din aur, care cântăresc în total peste 6 kilograme. Aceste obiecte datează din anul 4500 î.Hr. și sunt considerate cele mai vechi din lume.
Așezările lor erau formate din case de lut și lemn, care aveau două etaje și erau dotate cu mobilier, cum ar fi paturi, mese, scaune, dulapuri și sobe. Casele erau grupate în cartiere, care erau separate de străzi și canale. Unele așezări aveau și fortificații, sanctuare, piețe și ateliere. Un exemplu este situl de la Vinča-Belo Brdo, care avea o suprafață de 26 de hectare și o populație de peste 10.000 de locuitori.
Această civilizație a avut o expresie artistică și spirituală deosebită, care se manifesta în diverse forme și materiale. Ceramica era una dintre cele mai importante forme de artă, fiind folosită atât pentru uz casnic, cât și pentru scopuri rituale. Ceramica era decorată cu motive geometrice, florale, zoomorfe sau antropomorfe, care aveau semnificații simbolice. Figurinele erau alte forme de artă, care reprezentau ființe umane, animale sau divinități. Figurinele erau folosite pentru a exprima credințe, emoții, dorințe sau temeri. Mormintele erau alte forme de artă și religie, care reflectau concepțiile despre viață, moarte și lumea de dincolo. Mormintele erau construite din piatră, lemn sau lut, și erau decorate cu obiecte de valoare, cum ar fi bijuterii, arme, vase sau figurine. Mormintele erau, de asemenea, locuri de cult, unde se făceau ofrande și ritualuri pentru a asigura bunăstarea celor vii și a celor morți.
Pe lângă realizările sale impresionante, una dintre cele mai misterioase aspecte ale acestei civilizații este sistemul său de scriere. Limbajul scris de pe valea Dunării reprezintă o enigma fascinantă, iar opinia experților este împărțită. Unii arheologi văd “scrisul” ca fiind doar o serie de forme geometrice și simboluri, în timp ce alții afirmă că acesta ar putea reprezenta un sistem de scriere autentic.
Sistemul de scriere danubian era format din peste 200 de simboluri, care reprezentau diverse forme geometrice, cum ar fi linii, cercuri, triunghiuri, spirale, cruci, sau figuri umane, animale și vegetale. Aceste simboluri erau gravate sau pictate pe diverse obiecte, cum ar fi tăblițe, vase, statuete, pietre sau oase. Sistemul de scriere danubian este încă nedescifrat, dar se presupune că avea o funcție magică, religioasă sau administrativă. Un exemplu este tăblița de la Tărtăria, care datează din anul 5300 î.Hr. și este considerată cea mai veche tăbliță scrisă din lume.
Harald Haarmann, un lingvist și specialist german în culturi antice, susține cu fermitate că scrierile de pe valea Dunării sunt cele mai vechi scrieri din lume. Tăblițele, datate în jurul anilor 5500 î.Hr., ascund semne ce reprezintă un limbaj încă nedescifrat. Aceste hieroglife, numite simbolurile Vinca, se regăsesc pe artefacte diverse, de la oale la figurine, sugerând un limbaj complex și înrădăcinat în această civilizație.
În ciuda opoziției unor cercetători care văd aceste simboluri ca simple decorații, Haarmann susține că acestea constituie un limbaj veritabil, avansat și anterior scrierilor sumeriene din Mesopotamia și chiar ale celebrei tablete Dispilio. Cu peste 700 de caractere diferite, acest sistem de scriere danubian concurează în complexitate cu hieroglifele egiptene.
Implicațiile acestei descoperiri sunt considerabile, sugerând că civilizația de pe valea Dunării ar putea preceda toate celelalte civilizații cunoscute. Cu toate acestea, această teorie se ciocnește cu ideile tradiționale acceptate de majoritatea savanților mesopotamieni. Haarmann continuă să promoveze cercetarea în acest domeniu, susținând că este vitală analiza detaliată și continuă pentru a confirma sau infirma dacă aceasta este într-adevăr cea mai veche limbă scrisă cunoscută până în prezent.
Civilizația danubiană a avut o influență mare asupra altor culturi din Europa și Asia, precum cea Cucuteni-Tripolie, cea Hamangia, cea Har
