Miturile despre cei Opt Nemuritori sunt foarte răspândite în China. Descriși în textele antice chinezesti referitoare la panteonul taoist, cei opt sfinți nemuritori (Ba Xian), acele ființe nemuritoare, respectate și iubite de către popor, au fost cândva figuri istorice. Devenind sfinți, ei s-au eliberat de sentimentele, pasiunile, bucuriile și necazurile pământești.

Un reprezentant ai celor „Opt Nemuritori”, este un celebru patriarh taoist pe nume Lu Dongbin. El este adesea reprezentat cu o sabie magică în spate, cu ajutorul căreia legenda afirmă că distruge forțele malefice și cu un evantai in mana (atribut caracteristic unui nemuritor).

Numele său la naștere a fost Lu Yan. S-a născut aproximativ în anul 796 (în epoca dinastiei Tang), in judetul Tszynzhao, provincia actuală Hunan. În taoism este denumit drept Patriarhul Lu, iar el se autodenumea – Maestrul Yang-ului Pur (Chunyan Tzu).

Legenda spune că în momentul conceperii, camera mamei sale s-a umplut de o aroma foarte placuta, s-a auzit o muzică cerească și din cer a coborat pe pat o bază albă, care ulterior brusc a dispărut. Copilul s-a născut cu o înfățișare foarte ciudată – cu gâtul unei berze, cu spate de maimuță, corp de tigru și obraji de balaur. Nu se cunoaste cand au dispărut aceste atribute ciudate. În adolescență înfățișarea lui deja nu se mai deosebea cu nimic – ochii semănau cu cei ai pasarii Phoenix, avea sprancene stufoase, umeri lați, nasul ușor incovoiat, piele de un galben palid, lângă sprânceana stângă avea o aluniță neagra.

Încă din copilarie Lu poseda capacități neobișnuite – putea să memoreze zece mii de hieroglife si combinatii, insa cu toate acestea, la varsta de 20 de ani, de doua ori nu a reusit sa treaca examenul de functionar de stat, dar a primit gradul stiintific Jinshi si a activat in cadrul consiliului local Tehua (actuala provincie Jiangxi).

Conform istorisirilor taoiste, Lu a reuşit să treacă zece teste înainte să fie luat ca ucenic de către un Maestru Taoist, după care a învăţat adevărata cale de cultivare. Aceste zece teste sunt descrise mai jos.

Într-o bună zi, Lu a aflat că toţi membrii de familie, dragi lui, erau pe moarte, atunci când a revenit dintr-o călătorie lungă. El s-a pregătit pentru înmormântare, fără tristeţe sau remuşcări, când dintr-o dată toţi au revenit la viaţă.
La piaţă, un cumpărător, i-a dat lui Lu numai jumătate din banii necesari, şi-a luat bunurile şi a plecat, iar Lu nu s-a înfuriat deloc, ba chiar l-a lăsat să plece.
În dimineaţa Anului Nou Chinezesc, un cerşetor lacom, după ce a luat ceea ce Lu i-a oferit, a cerut mai mult înjurându-l. Lu i-a răspuns cu un zâmbet.
Fiind păstor, Lu s-a oferit unui tigru înfometat, pentru a proteja oile din turma sa. Tigrul a plecat fără să-l atingă pe Lu.
Lu a refuzat nenumăratele avansuri ale unei doamne superbe, după ce a cazat-o din bunătate, la o colibă mică din munţi, într-o noapte.
La scurt timp după ce a fost jefuit, rămânând fără obiectele sale de valoare, Lu a găsit ceva din aur pe un câmp, dar nu s-a atins de el, ca şi cum nici nu l-ar fi văzut.
Imediat ce a aflat că ustensilele din bronz cumpărate de la piaţă erau, de fapt, din aur, Lu s-a grăbit să i le reîntoarcă vânzătorului.
Un Taoist, parcă nebun, promitea oricui, care dorea să îi ia medicamentul, că va muri imediat, dar va obţine Tao, fară îndoială, după reîncarnare. Doar Lu a luat medicamentul şi nu a murit.
Când barca în care se afla Lu, era în pericol de naufragiu, pe râu, din cauza furtunii, Lu nu a fost mişcat, deloc, în privinţa vieţii sau morţii.
Când fantome şi monştri au apărut în camera în care Lu medita, el a rămas calm. Când demonii au susţinut că Lu le-a promis viaţa lui, în viaţa sa anterioară şi îl ameninţau să-l omoare, Lu le-a răspuns cu calm: “Atunci aşa să fie, dacă este adevărat.” Toţi demonii au dispărut dintr-o dată, după care a apărut maestrul său Taoist şi l-a anunţat: “Acum eşti gata pentru cale.” Lu şi-a încheiat în cele din urmă cultivarea.

Sunt multe poveşti sau legende despre Lu. El a fost cunoscut de către mulţi, ca fiind personajul principal în povestea “Visul Meiului Galben.” Legenda povesteşte că un domn educat şi ambiţios, a adormit pe o pernă oferită de un taoist într-o tavernă, în timp ce taoistul pregătea o mâncare din miei galben pentru el. După ce s-a trezit, domnul a mers să ia examenul de funcţionar public, bazându-se pe gradul său excelent de cunoştinţe, fiind numit oficial guvernamental. Mai târziu a devenit prim-ministru, trăind fericit la conacul său, împreună cu soţia şi cei doi copii ai săi. Cu toate acestea, câţiva miniştri invidioşi, i-au înscenat ceva şi el a decăzut din graţiile împăratului. El a fost exilat în timp ce soţia l-a părăsit, iar copiii i-au murit. Aflându-se în viscol, era singur, la un pas de moarte… Apoi s-a trezit, dându-şi seama că se află încă în tavernă, iar mâncarea din mei galben încă nu era gata. Privindu-l pe taoistul care îi zâmbea, şi-a dat seama brusc, că viaţa pe care a trăit-o nu a fost nimic altceva decât un vis, hotărând să ia calea cultivării taoismului. Au existat diferite versiuni ale acestei poveşti, în care Lu apare uneori înfăţişat ca domn, alteori ca taoist. Însă povestea a prezentat caracterul efemer al vieţii umane, transformarea neîncetată a faimei, gloriei, sărăciei şi neputinţei.